Domnișoară eu n-aud ce zici
Că pe la noi plouă cu broaște
Privește tabloul și hai recunoaște
Că asta e coada altei pisici

Și-aceea care e, de fapt nu e
Așa cum ai crede cu coadă
Să fugi toată viața de gluma neroadă,
De cel care-ți bate pingelele-n cuie

Iar mâine când mergi la unesco
De unde-o să scapi după patru
Aleargă să prinzi o piesă de teatru
Semnată de unchiul Ionesco

Greu cu parcatul: cere avizul
Înainte să treci semaforul
Nu știi niciodată Bosforul
Când vine și-ți sparge parbrizul

Iar dacă treci pe la adas
Să-ți pui pălăria aceea mai veche
Ca Greta Garbo peste ureche
Și nu le da voie să-ți râdă în nas

Acestea fiind zise, închei
Convorbirea de nouă minute
Mă duc la cantină și nu te
Mai sun până mâine la trei

Și încă mai pot să închei
Toți nasturii la o redingotă
Mi-e capul mai cald ca o hotă
Din catre ies noaptea scântei

Poezia face parte din volumul Vestitorul editura Semne, 1999.