Destine uitate în zări,
Conștient depărtate...
Peste ele trec veacuri
Și ploua a-ntristări
Când soarele arde
Pe fețe-ncrețite de timp.

Și roua din flori în ochi se ascunde...
Târzii dimineți se reflectă
ÃŽn pleoapele verzi de amiezile ude:
Amurgul iubirii zâmbește.

Risipitul nisip al speranței
Ponosit, și tandru plutește, de ieri,
Iar mila durerii strapunge ființa din mine...

Muribundă de-acum,
Dimineți nu există
Căci nopți nu mai sunt
Și vise nicicând nu mai vin.