Tu ai plecat din lumea celor mulți
Fără să lași o vorbă, către mine
Un astru stins se rătăcea în munți
Iar sângele îmi îngheța în vine.

Ești trist, privești o clipă către cer,
Un înger lângă tine se oprește,
Când strigăte răsună, peste ger
În sufletu-mi cu lacrimi viscolește.

Și-o rază de durere se prelinge
Pe candelă, iar orele-s târzii,
A jale pe Moldova încă ninge
Cu bocete, că n-ai să mai revii.

Acolo sus pe deal, sădit, un gând
Pe-o ramă mai păstrează veșnicia
Din chipul care până de curând,
A fost și va rămâne-n veci ...“bădia”.






Dimitrie-Sorin Pană
- in memoriam pentru unchiul Mircea – decedat 16.01.2008