Tot dragă mi-a rămas și Cartea veche,
Cireșele trecute râzând după ureche,
Uriașii de pe cerul pe care umblă norii
Și mult mai drag mi-e albul din sufletul ninsorii,

Mi-e dragă înserarea și dimineața clară,
Și floarea și pământul din care-o să răsară,
Și albia și râul, tăcerea și cuvântul,
Mi-e drag să uit de mine când mă-nvelește vântul,

Și drag îmi este câmpul, pădurile și munții,
Și clipa-ncremenită în cuta grea a frunții,
Sărutul dragei mele și pleoapele răsfrânte,
Mi-e drag când simplă viața începe iar să cânte…