de când ai furat culorile din cer
o meduză se hrănește
cu amintirile noastre

soarbe-mi respirația
și zidește-o
într-o pânză a sărutului!

strecoară-mi prin ochi
nimbul pensulei!
culorile
se vor întoarce
prin apa vrăjită de naiade
purtate de melci
ale căror coarne
sunt lujeri
ce ne ajută

să ne unduim

regăsindu-ne