Ca un lup flămând
gândul meu cutreieră stepa iluziilor
înțesată cu mărăcini.
Himerele despletite
se ascund sub măști din sidef
atârnate de speranțele
orbite cu străluciri otrăvitoare.
Mă însoțesc pretutindeni
visele aflate în călduri
ce violează cu furie
dorurile călătoare.
Eternitatea doarme
întinsă pe dale aurite;
somnul ei naște fluturi sacri, monștri
și dorințe nemărturisite.
Regretele se târăsc asemeni reptilelor
și se ascund în inima mea.
Oare, lupul din mine,
dacă te găsește, te mai poate ierta,
sau se va lăsa învins
de dorința de a mă răzbuna?