de tine, lume, s-o alege praful
în mai puțin de-un secol, știu prea bine
așa cum s-o alege și de mine
trei vorbe goale scriindu-mi epitaful

copiii sau nepoții vor deține
averea mea: hârtii și cărți cu vraful
sau poze vechi în care fotograful
blurase fruntea mea cu riduri fine

de n-oi avea putința sau norocul
să las să las un fiu ca urmă de iubire
continuarea vieții mele, sacră

cel mai probabil înghiți-va focul
modesta pământească moștenire
ce va rămâne când m-or pune-n lacră