aspectele astea le-am mai întalnit
într-o vară în care aspiram
la nonsensuri, nonficțiune și
isterii comprehensive; la zile a
căror incomensurabilitate le-o
vedeam prin hârtie creponată
și le-o simțeam așa cum sardinele percep constrângerea
în general.
pielea mea începuse să capete
energia necesară trupului
pentru a se istovi, dar vezi, Julien, adaptarea se face treptat sub stricta supraveghere a
ceea ce trebuia să fie și n-a
fost sau a ceea ce trebuia să nu se
întample și cu toate astea a apărut ca o pată pe o broderie apretată; probabilitatea ca noi
să atingem stratul acela
subțire de fericire trasă la xerox era destul de redusă - ''Dar curând va fi prea
târziu.O să fim prea rigizi pentru
a ne mai schimba.''(Kazuo Ishiguro).
mâinile mele înconjurau îngrijorător de estetic
suprafața aia de griji și spaime conservate sub plapumă
volanele rochiilor de vară ascund de cele mai multe
ori straturi imense de grăsime în timp ce tu faci
cunoștință cu amalgamul de idei obscure - vezi tu, frumusețea asta de plastic ți-a epuizat resursele de energie și plafonarea cotidiană ți-a deschis
perspectiva unor zile altfel
decât acelea în care spălai podelele cu detergent sau
zilele alea în care greutatea devenise o obsesie.
Julien își curăță unghiile zilnic și poartă pantofi de
firmă; progresul nostru a renunțat să mai fie intușabil și totuși, ultimele săptămâni
s-au scurs sub auspiciile acelorași întrebări modelate
cochet în stația de autobuz.