N-am nevoie de numere
să-mi arate ce știu,
n-aparțin universului tău pustiu.
Nu vreau cerneala pe hârtie
să-mi facă destin mie,
nici ție
nu vreau să-ți ofer
propriile-ți vorbe sub clar de cer.
Degeaba-mi dictezi nimic cu spor;
ești și tu spectator,
adept al celor ce vor
să ne facă să vrem ce nu vrem,
să părem ce vor să părem...
Degeaba!
Nu vreau să-ți opresc graba,
dar să știi: niciodată
n-am să-i zidesc ignoranței casă de piatră.