visul cuiva

doamna cu pălărie neagră
aştepta în deschizătura dinspre scenă,
aştepta să intre în spectacol,
în fiecare zi, cu speranÈ›ă,
aştepta.


timming

timpul devine distanÈ›ă, iar distanÈ›a un coridor,
în care, de multe ori te pierzi.
lumea se face tot mai mică sau se lărgeşte,
se schimbă, atunci când uiÈ›i,
ca atunci când cunoşti.
până şi personajele din spatele cortinei comunică pentru spectator,
deşi nu se văd.
absolut...
ce dracu-i absolut?