Când lumea dă din cap că a răsărit soarele,
Când inima se înclină în fața sensibilității,
Visez la un apus nordic,
Stele strânse pe un corp lunar,
Un dumnezeu care dă din cap a aprobare,
O serie de îngeri îndopați cu soare și ambrozie,
Și simt că din cercurile strânse deasupra inimii mele,
Se rup basme cu nibelungi,
Metempsihoze trecute de prima generație,
La a doua respirație,
În ritm de samba, de mână cu elfii norvegieni,
Mă înclin la tot ce este incursiune în sine,
În iubire, ieșiri spectaculoase din orbitele sufletului,
Formată din trei noțiuni de înclinație și una de transpirație.