Bate ploaia darabana tabla
În rulota tristă-a vieții mele
Și mă-nchipui biet nabab, la
Un concert cu muzică de stele

Trec calești de gând pădurea
Picurând pe ochii mei un somn
Și se pierd, se pierd aiurea
Într-un vechi ținut de domn

Mă las robit de fantezie
Și mă fură tropotul egal
Despre care nimenea nu știe
Cum pătrunde-n ritmul meu vital

Un fluid mi se descarcă-n vene
Parcă plouă în cuprinsul meu
Și dă iama toropeala-n gene
Și mă mișc din ce în ce mai greu

Bate ploaia noaptea peste tabla
Sub care mi-am ascuns singurătatea
Intrigile lumii noastre, oabla
Au smintit din rădăcini cetatea

Vestitorul, 1999