din jumătatea celuilalt
ne creștem copiii
în borcanul cu pensule
atât de adâncă e prăpastia
din ochii tăi, doamne
ascunși câte trei
prin bolile tale ciudate
uităm de ei
mereu preocupați
de starea de inocență a limbajului
strângând nopților fără somn
mâna gânditoare

***

celălalt braț aruncat
în ținutul sterp
cere fiului
- e cu neputință
să trăiești doar
din voia primăriei
lipsit de privilegii
când afară ploaia ne ia
cu asalt
pieile crăpate
risipind flori de mușcată
până când

***

ia-mă, doamne
fără să închizi ochii
din mâlul acesta cu urme de var
aruncă-mă într-un vas încărcat
cu maimuțe tinere
să pot rătăci printre mangrove
repetat de ecou

***