cum pleacă seara de la noi toate cuvintele pe care nu le-am spus peste zi
lungi caravane urcând anevoios înspre lună provincii de sunete fără înțelesuri exacte
cineva așează funia pe gâtul delicat și subțire al nopții cineva tace ascuns într-un peisaj levantin

cum încolțește frica în ochii animalelor de pradă înainte de a-și devora cu patimă victimele
tot astfel prin patria săracilor a dezumanizaților a târfelor și a jucătorilor la ruleta rusească
visul se naște mereu gata îmbrăcat în costumul cel bun pentru o moarte cât mai galantă

s-ar cuveni un imn cântat întru slava zeilor protectori ai alunecării spre ceață
desigur alămurile sunt pregătite duminica e trasă la scară desigur 2 pași apoi 4 bătăi din picior
o piruetă și jumătate din drumul spre risipire e deja străbătut nu-l vom urma spre mai departe

am trecut dincolo de colinele toamnei lumea e prinsă de vie într-un cântec spre miazănoapte
nesătulă și tristă obosită și înfrigurată făgăduită pierzaniei și îmblânzită de timpuriu
da precum iapa cea priponită în mijlocul unui câmp de noapte fără stele deasupra
lumea cea prinsă de vie într-o fugă rotind sori niciodată întâmplați și steaguri de luptă prea vinovate

o lungă descântare a trecerii apoi ca din senin un punct strălucitor care vrea să cuprindă întreaga poveste
dincolo de ziduri tocmai se naște lumina unui septembrie stins


ascultă poezia în lectura autoarei