E înca noapte. Din vis eu mã trezesc;
Ascult cum timpul trece ºi stelele pãlesc
ªi vãd cum zorii zilei cãlare pe un murg
Printre salcâmii veseli aºteaptã un amurg.

A venit timpul. Iatã, la drum eu am pornit
ªi într-o poieniþã un pârâu am gãsit,
Mergând prin apa rece ca sã dau de izvor
Am gãsit o poveste ce-am spus-o tuturor:

"Se zice ca odatã se plimba Dumnezeu
Printre zefirii falnici ca ºi-n sufletul meu
ªi muzica divinã privirea i-a întors
Cãtre locul în care totul era haos -

A luat o bucãþicã de lut, o pietricicã,
Un strop de apã vie mai mic ca o furnicã,
Un strop de iarbã verde pentru culori mãreþe
ªi dând suflet cu ele viaþã sã ofere;

Le-a aruncat degrabã pe toate spre pãmânt
ªi în cãderea lor uºor ele s-au frânt
ªi vântul cãlãtorul le-a luat cu el in zbor
ªi le-a împrãºtiat ca ploaia printre nori.

ªi-a noastre meleaguri - uitã-te mai bine
Sã vezi diverse forme, acea înºiruire
Ce vântu-n zborul lui lãsat-a ca o vrajã
Purtând depãrtarea ca o luminã caldã.

ªi Dumnezeu vãzând acea minunãþie
A pus vântul de veghe peste împãrãþie,
Acesta a menþinut ºi, În acelaºi timp,
A modelat frumos tot ce era-n cuprins:

De la câmpii la dealuri, de la munþi pan' la cer
ªi-n ziua de azi vântul e-un falnic zeu
Ce apãrã natura, ºi-o face-n felul sãu
Schimbând mereu povestea în sufletul tãu..."

Dar ce era mai falnic în ºoapte de izvor
Ce-acea limpede apã oglindea din zori...
Dar cine cânta oare pe culmea dinspre vale
În ritmuri de chitarã când vesel merg pe cale?

ªi ce-i mai minunat decât sã spui ce simþi
Când umbrele se leagã în tainic asfinþit?
ªi vãd cum zorii zilei cãlare pe un murg
Printre salcâmii veseli aºteaptã un amurg.