ușile vor sta deschise până ploaia și vântul le vor înfunda
iar șobolanii calm vor roade balamalele de foame-n urma mea

mă arunc într-una din copcile asfaltului doar cu un singur ochi
iar dame-n brațe mă vor lua cu celălalt

și-n plete negre le voi prinde ace de trandafiri de diademe
la colțul străzii ploaia nu va bate nici becuri nu vor fi o vreme

prin parcuri goale alei măturate de crengi de frunze
se pierd pe sub cupole gotice de nuci

în băltoace undele-mi plesnesc timpanul
pașii se aud departe înspre noapte

gramofoanele-n vitrine
sună printre poze șterse
de ferestre se vor prinde
ochii ațintiți spre mese

se vor prinde ochii
se desprind spre ziuă

ochii