Drag cititor,
Nu mai fumez demult,
Dar încă-i plină scrumiera
De sinele meu ars cu durere funerară
ÃŽn unilateral...

Durerea și celula-ncarnată din cuvânt
E ceea ce mi-a mai rămas,
Ceea ce sunt...din toate singurătățile iubirii

Pe masă stau pixurile-ncovoiate de sens...
Răvășite, zburlite, asuprite.

Și în sfârșit, drag cititor,
Nu-mi curăț scrumiera
Și nu-mi îndrept pixurile,
Scriu la calculator și beau cafea
La altă masă

Înfruptându-mă din ambrozia literei,
Cu drag.




P.S.
Căci nu mai iubesc singură.