mi s-a zbicit sufletul când ai răsărit, ce bine
știi să radiezi
cald
întoarce-mă
și cu istoriile spre tine
începusem să putrezesc în straturi
acre
gusturi răpuse de foame
de tine, nevenita care dă rost
fâneței
crescute pentru odihna așternutului
înserării
petrecute împreună
cu plecarea care ne-așteaptă la poartă…