ieri am vânat un cântec uitat era spre dimineață venea acasă
dumneavoastră trebuie să aveți răbdare iată iubitei mele am scris așa:
sunt ca un glonț în calea căruia împușcă omul
din inima mea de metal află trăind o ființă
este femeia
soldatul numește absența

întoarce acasă

...i-am scris că o iubesc
soarele înfrigura tura de noapte
veneau păsări batând pietre în nestemată
apoi lumea se închipui în brățară

nu mâinilor am slujit ci doar fericirii că au putut mângâia