în desfacerea crengilor
îngerii au atârnat
aripi de aur

soarele se-apleacă obosit
peste buzele cerului

vântul scutură stelele
de frunze-
legănări triste
chircite în pensula toamnei
*

când peste depărtări va ninge colindul
și frunzele vor îngheța
sub gorunul lui Horea
îmi voi adormi cuvintele