libații
chaque matin
cereale cu lapte degresat apoi
privirea viciată de cerul sec gol stupid
în salon se deschid căile
mersul devine sprințar mă apropii de moarte
două piruete trei după caz
cu unul din tocurile pantofilor bine înfipt în obrazul luminii
chaque matin
oameni ghiciți de după cortina politețurilor
foame j'ai faim de tout le monde
de mâini de obraji de guri desfăcute
apoi chaque matin encore
la lumière qui ne change pas
cele două arme ale solitudinii se scurg între privirile câinilor ținuți în lesa de salivă dulce a demonului
el țipă în gândul meu îți voi da bonboane verzi și galbene dacă ajungi să dezlegi ceva
orice
un chaque matin din lanțul meu