Sunt suflet,sunt lumină,sunt floare de grădină...
Dogoarea mă încarcă,lumina-i aspră parcă!
Și trage draperia,căci mă usuc,mă sting!
Ia-mă-n sufletul tău să vezi cum te aprind!
Udă-mă zi de zi cu a iubirii lacrimă;
ia-mă apoi ,iubește-mă cu multă patimă!
Și simte-mă te rog chiar dincolo de tine!
Și simte-ți sufletul:îngenuncheat,în vine!
Și mai apoi de-ai vrea din suflet să ma smulgi;
să ști că n-ai să poți:am rădăcini adânci!...