Disperat de cruzimea obraznicilor papparazi,
De otrava gândului lor,
Am alergat peste câmpul pârjolit
De urmele tălpilor înflăcărate.
Să te ascund, să te salvez,
Te-am absorbit în orbite
ÃŽn spatele ochilor.
Fir cu fir, bucată cu bucată.
Moleculă cu moleculă.
Ca o cameră obscură cu rezoluție infinită.
Invizibilă, nu mai prezentai interes.
Te-au abandonat ca pe un film voalat.
Mă tem acum să te întorc la viață,
Să te recompun fir cu fir,
Bucată cu bucată.
Papparazii nu au murit.
Se pot întoarce mâine.
Vom mai aștepta;
Să uite, să te uite.
Ochii tăi nu vor mai arde.
Pletele nu vor mai aluneca,
Fluviu de aur peste umerii sfinți.
Ne vom arăta lumii atunci, abia;
Oameni bătrâni, oameni cuminți.

Dan David, Los Angeles, Dec-02-2006.