poți traversa deșertul dacă nu ești din ceară
poți traversa munții dacă ai bocanci buni în picioare
poți face diverse lucruri interesante pe care apoi să le uiți
ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată

era alb cerul în ultima zi a ultimului anotimp inventat de noi
o cafea băută în grabă ochi negri strălucind o secundă
sfere de foc aruncate la întâmplare balet mecanic
zgomot de pași grăbiți nu vin nu pleacă nu
doar bat pe loc orele-semne de carte
e înspre dimineața pământului
și mai e întunericul

un nod în gât
nu e mărul lui adam nu
nu-l am pe acesta
masculinitatea mea nu e desăvârșită
fiica tatălui sora fratelui știma lacului
un nod în gât
piatra nu ajunge la tine dar ți-ai dori-o
cât ți-ai dori-o
aștepți rana sângele să țâșnească
negru pasional fierbinte
să doară să muște din tine
colțul pietrei să te doboare
să doară să urli să fii și tu viu ca și ceilalți
să nu mai zâmbești din cele 1000 de chipuri
unor interioare de sticlă
unor ceasornice care bat doar la ora 12 din noapte
să ai și tu un deces fastuos
sau măcar o moarte de împrumut
nicio șansă
răbdare
doar timpul ne va arunca la întâmplare peste gardurile lui
vai de pieile noastre date cu sarea din lacrimile altora
doar timpul
răbdare

aproape am orbit privind spre lumina oamenilor
sau poate aici e noapte mereu
îmi scriu și trec mai departe


ascultă poezia în lectura autoarei