În putreda oglindă obeza formele-și admiră,
Iar aburi de sudoare-i produc condens treptat.
Difuza formă hâdă de piele și de zgârciuri
Se scurge peste carnea care a transpirat.
*
Din gura ei slobodă cad picuri de salivă
Pe sutienu-i umed borât peste stomac;
Și burta cea hidoasă pompând în respirații
Secretă din buric mâncare de gândac.
*
Ascunsă-n subsuoară, prin părul ei cel dens,
E-o faună și-o floră de neînchipuit!
Bucăți nemestecate și picături de ciorbă
Sunt hrana celor care aici au locuit.
*
Sub sânii ei cei râncezi, moi și fără formă,
Se trage-o dungă albă de caș foarte amar;
Mai jos între picioare, sub chiloțeii umezi,
Distingi hectare-ntregi de păr murdar.
*
Apoi, puțin la spate, peste câmpii arate,
Pe drumul lenjeriei cea fără garanție,
Sub bucile diforme, cu cratere și coșuri,
Se trage la jumate o dungă maronie.
*
În baia cea murdară e loc de un goodbye,
Pe gresia cleioasă și veșnic nespălată.
Obeza-și bagă-n gură degetele-i grase,
Apucând de-o crustă cu boli contaminată
*
Și cade în genunchi cu capul în chiuvetă,
Tușind cu stropi de vomă nou născută...
Și pe oglinda spartă, în semiîntuneric,
Sar bucați de carne ce pare mult stătută.
*
În putreda oglindă obeza formele-și admiră;
Apoi se-ntoarce brusc de se ridică praful.
Genunchii i se-nmoaie. Zâmbește ca o divă.
"Nu te mișca, frumoaso," îi spune fotograful.