Se scurg iar prin mine,
Ca-n ziua de-ntâi
Izbesc aprig valuri in pereții din templu.
Răstoarnă, izbesc, dărâmă statui
Și lasă pe socluri doar urme de apă.
Și totul se-afundă, plutesc toate-n valuri
Se sparg, se dărâmă.
Izbește! Zdrobește!
Și lasă în urmă doar urme de apă.
Și-n loc din țărână iar le zidește.
Căci templu ce-nalți mai măreț se arată
Făcut din ruină de praf din trecut.
Vedea-voi de astăzi ce val se arată
Să poa` să dărâme ce mi-ai făurit.