Când sfinte adevăruri devin minciuni... Cu ce putere?
Cu ce dumnezeiască-nțelepciune să-i stau durerii dig în drum?

Atâtea frumuseți palpită fraged în artere
și-așteaptă să mă-nalț... datoare altor muguri, ca Phoneix din scrum!...

Nu-i sufletul zdrobit, doar dorul meu de tine îmi sfâșie cărarea
spre minuni...
Le simt palpând în sânge, le-aud din când în când nesățios chemarea...
în furtuni...

Și poate am aflat ce e iubirea, când împăcat surâd în urma fericirii tale,
când printre lacrimi de-nțelept și de nebun... te las să curgi angelic, spre cerurile pale...

Ciclul: Fire de păpădie