Lacramioara neagra

O floare acum in noapte se va naste,
Ea sufera si gandu-i e departe,
Caci soarele prea repede grabeste a apune,
Petalele... se ofilesc si ratacesc prin lume,

In roua diminetii cand totu-i linistit,
Ea isi gaseste pacea... din nou a inflorit,
Si iata pasarele-i canta, insectele se joaca,
Uitand trecutul trist ea se transforma-n fata,

Iubeste florile si chiar toata natura,
Culege bland o floare ca sa-i alunge ura,
O ura pentru cei din juru-i, e ura cea fireasca
Nascuta doar din oameni ce-o impiedica sa creasca,

Ascunde vise mari ce a se indeplini asteapta
Se culca si viseaza o lacramioara neagra
E floarea ce o viata mereu a cautat-o
E implinirea, e chiar harta ce-a ghidat-o.

O umbra neagra se lasa iar afara,
E toamna grea ce a sperat sa nu o vada
Dar vine... si se asterne-n fata ei
Ochii-s in lacrimi, se stinge corpul ei...

Ramane doar iubirea si-o amintire vie
Ramane acum pe viata, pierduta in nefire
Te va iubi natura si chiar intreaga lume
Tu ai crezut in viata, tu stii ca nu ai nume.