ziua întâi
nu s-a atins de pulpa ei rar
acolo statea cel mai mic grăunte și legăna trupul
să numere câte pendulări încap între o
iarnă și o masă de seară când
se aude cum se topește ceva în mine
se tot aude cum tu întinzi rufe speli zilele și le învelești
în tifon
sterilizate
sunt bolnav începând din hrana unei zile
dincolo de ușă se rotește cu bucurie un copil de tablă
de fier înroșit
jocul acesta nu-i făcut pentru a scrie cu bucați de calcar
pe altă bucată de carne



a doua
la dragoste te gâdești cu ochiul uns și șters
tăiat cu un ecou frământat în mușchiul emisferic până
nădușeli de aur stau deșănțate
cu partea interioară a corpului întinsă sub
pojghița de gheață a unei zile
repetate
e cineva care-ți tot lasă pașii la intrarea în această burtă
și multe aorte să urci prin casele fără scări
golul acesta din marginea albușului nu e decât o
femeie care se lasă în jos
în uitare


a treia
urci cu un pic mai sus animale de mică lungime
le alungi cu o lama de ras epiderma care tot crește
cum prima iubire plutește într-un acvariu văzut într-un oraș
apropiat de cuvinte grave
îndoite chiar din mijloc spre stări cu trepte egale
cu păr egal cu vene
și sărutul urcat ca o gâză pe
cea mai adâncă mână a ta cea mai plecată după dorințe
ard de nerăbdare să-ți arăt cum toate rochiile
au dispărut într-o noapte din țipătul tău


azi am petrecut trei zile cu tine
și nu eram noi