Ultima poezie


Candva-am avut un dar maret-
Placerea de a scrie
Si de-a asterne inteles
Pe-o simpla poezie.

Dar astazi tot ce mi-a ramas
E-o amintire vie
A unor versuri fara glas
Pe-o coala de hartie...

Si cum sa nu ma intristez
Si cum sa nu ma doara
Ca nu mai pot sa mai visez
Macar ultima oara...

Puterea de-a visa, de-a fi
Reda-o, Doamne, mie
Invata-ma sa pot iubi
Preasfanta poezie!