îmi iau dumnezeul de mână și plec la plimbare pe străzi
încui bine ușa ca nu cumva să intre vecina să-mi fiarbă zacusca

alerg după șaptișpe și dumnezeul meu nu poate ține pasul cu mine
el nu știe cât e de necesar să te-antrenezi diminețile la fuga după troleu

dumnezeul meu dumnezeul meu nu te mai împiedica atât de des
la celălalt capăt de linie m-așteaptă iubirea cu inima strânsă-n unghiile ei roșii

în troleu nu găsesc loc decât în sectorul femeilor însărcinate
și mi se pare firesc să m-așez printre ele cu dumnezeul meu pe genunchi

toată lumea știe că la ora asta e-nghesuială toți merg la muncă
dumnezeul meu dumnezeul meu nu mai plânge că sperii copiii femeilor de lângă noi

o tanti mare cu o sacoșă mai mare în mână mă roagă să mă ridic
se-așează apoi mulțumită cu plasa în brațe îmi pun dumnezeul deasupra

un bărbat gras gâfâie din ce în ce mai aproape de mine și mă împinge
e foarte curios să-mi vadă și el dumnezeul cuminte printre frunze de pătrunjel

imediat începe să țipe la mine să cobor din troleu cu tot cu bagaj
dumnezeul meu dumnezeul meu nu te supăra el strigă fără să știe cine ești

la ultima stație coborâm fericiți te-am zărit printre femeile grase și bărbații grăbiți
alergi spre mine mă săruți îmi iei dumnezeul în brațe el pune capul pe tine și plecăm