'mi-amortizezi privirea-n jacarduri ce mă țes
'mi-ademenești tendința, vânjos recif mortal
Și mă cufund în mituri, ce mor atât de des
ÃŽmi sufli-n vele moartea pe un servil sanctuar

Tu, temniță în care condamn ascunse profanări
Ostrov în care zace blasfemiatul mit
Naiadă ce-mi acordă subtilele trădări
Și-n austera noapte, atingeri de cuțit

Genune maiestuasă, tenebră visătoare
Cu grațioase șoapte, mi-aduci obscuritatea
Și-n diafane-atingeri, inspiri eternitatea
Doar tu, strigoi himeric, narcotică chemare

Orgie-n stropi de sânge, prourul morții-albastre
Fecioară-ntunecată, acordă-mi nopți sihastre
Și imperiale toasturi în hăuri de tăceri
Hulpavele săruturi, imperiu-mi de dureri

Dă-mi drumu-n adâncime, aruncă-mă-n neant
Tu, opiu ce m-ațâță-n despotice ruine
Eu sunt semețul idol și conjugal savant
Protuberant servil, care te vrea pe tine

Blasfemiezi tăcerea din sacrilegiul morții
Și-n nopți violacee, ah, timpul efemer
Îmi otrăvește somnul și profanatul cer
Pregată ce m-aruncă-n abisul mort al sorții

Și ești tormentul morții, tehuiul alcoolism
Balsamul gurii tale visam să ți-l absorb
Ca un docil utopic, un iluzoriu orb
Arunc în beznă focul și moartea în sadism

Þi-aș dezveli trufașul, efemeridul chin
Și sânul tău să-mi fie mormântul eternal
Tu apogeu laconic, în dialect astral
Tu, fiară blestemată, triadă în beția stropilor de vin

Te venerez ca leul flămând și disperat
Ce-și devorează prada în cruditate vastă
Þipete disperate de fiară, o, năpastă
Sunt dezertorul inimilor moarte și eternal damnat

M-arunci în mări de sânge, cu trupul tău blazonic
Primordialul meu coșmar, alintă-mă laconic
Neînțelesul șoaptelor ce plâng, secundul vis de clipe care mor
Sunt mentorul iubirii noastre, intocabilul eres cu moartea-n zbor