Blestem de dragoste bastardă
Se urcă-n cer, cătând prin stele,
Cu foc bătrân dorind să ardă,
În scaldă, dorurile mele.
Cobor din stele și din lună
Prin foc, pe pietre, în pământul
Ce mă cuprinde, verde-n mână,
Topindu-mă incet, ca untul.
Și invers cresc spre altă lume,
Trăgînd o lespede de gheață.
Întorc pe timp, și sex, și nume,
Schimbându-mă în altă viață.
Cresc negativ în așteptare,
Să te așezi pe drumuri toarse
Și în semințe călătoare
Să te așezi în vise-ntoarse
Și să găsești, din întâmplare,
ÃŽn file galbene de carte,
Aripa smulsă dintr-o floare,
Petala care ne desparte.
Să-ți amintești de altă vreme
Când mai știai câte-un descântec,
Să vrei ca inima să-ți cheme
Iubirea, fredonând un cântec.
Și când rostind vorbe rotunde
Asupra apei de pe stană
Ne-om reuni de pe niciunde:
Două semințe-ntr-o castană.