lipsa ta crescând
ieșind din mine
ca la o naștere
un abur cald și apoi țipătul

imaginea aceasta încremenită
precum o chiuretă
și apoi liniștea...zbang!

viața e același tunel îmi spuneai
pe care să-l străbați de unul singur,
iron man, gol pușcă și o sticla de votcă
la capăt nu se va ști cine a mai murit
fără lumânare
tu făcând pluta pe jumătate
tu șerpuind asudat pe diagonala
bustului meu
și apoi oboseala, refluxul
bezna uscându-ți gâtlejul
ca un extasy
ai un foc?