Prinsă din zbor
cu flori de câmp
te ajunsesem până la ființă

atunci ne-am luat casă

dar într-o zi fereastra s-a făcut neagră
tâmpla mea
s-a rezemat de o cruce

ți-am potrivit cămașa
pentru ape subterane întămâiate
prescura...

am ceruit parchetul
să-ți ascund brațele
iar inima să-ți alunece înafară

rămânând în sângele meu
jurământul de a te păstra
pâna la definitiva stingere

(de aproape 15 ani)
mă dor încheieturile trăgând
lumina în nesigura casă
să-ți acopăr țipătul...