Și soarele și praful
au căzut pe drumuri.

Și călătorul învechit în haine
se duce parcă 'ncet.

Și numără copacii...

Amurgul greu se lasă în praf
multicolor.

Apasă paroxismul razelor solare
ca pe mormânt.

Și numără copacii...

Și ochii-i sunt închiși
ca cerul ultimei furtuni.

Și pasul lui e greu în tot ce este
praf.

Și soarele îl arde
ca ghețurile semi-obscure.

Și numără copacii...

În glasul lui vibrează
spasmodic insomnia.


1923