OCOLURI

Pe-acestă filă s-a oprit
prima privire de copil...

priveam printr-o fisură
cerul albastru de metil
din care prin aerul dens
fluturii cădeau tiptil

sonor am respirat cuvinte
ca șuvoaie-nhămate la stânci
învelind precare imagini
cu-nțelesuri tăioase, adânci.

Atâtea ocoluri pentru un vers
tatonat-inundat- de eboșe
în fața pegini albe: eu sunt
copilul cu sfori de fantoșe.