Închisă cu cheia pe dinăuntru
Am îmbrățișat tăcerea.
În zadar încerc eliberarea
Mâinile mi-s dezlegate
Dar inima captivă între amintiri
În anii luminați de amor.

Până-n ziua întunecată
De noroiul negru al deziluziei
Ironie, nu pot să mă destăinui
Tac și trăiesc din amintiri.
Uneori vreau să deschid ușa din nou
Dar am pierdut cheia...

Cine va veni să mă elibereze?