Ce mama mă-sii
bat din palme zorii
foșnesc copacii
a crini și iasomie!
Era atâta liniște
la tâmpla aurie
că ar mai vrea de liniște
sa-i fie !
Se sting pe cer
arginți de candelabre
un bulgăre de-aramă
se urcă, se topește
se scurge lavă orbitoare,
se cojește
creste ca lumină
crește, crește
cu liniște
neliniște-odihnește!