Sunetul vocii tale nu- mi aparține.
Nu-l percep, nu-l ascult.
Se evaporă înainte de- a ajunge la mine.
Și la ce bun să te aud ?
Tu nu îmi cânți la vioară !

Și totuși am să iau cu împrumut un auz fin, educat
Și-am să aflu cine, de ce te-a învățat
Că lumea se cunoaște prin cântat
Că poți să strigi liber: "V-am vindecat !"

Parcă născut în gura unui profet pângărind muțenia,
Sunetul se propagă ca un ocean cucerind țărmul.
Dar nu m-a-necat !
Vocea e un fulger panegiric ce nu m-a lovit!