Mi s-a uscat cerneala-n suflet
Tot încercând să-ți scriu o carte,
Iar coala albă ca un cuget
De litere nu are parte.

Scrisoarea ta cu floricele,
Primit-acum o săptămână,
Rămas-a colo, pe podele,
Scăpată din vibranta-mi mână.

Ideile-mi stau prinse-n hamuri
Când muza nu mă vizitează,
Iar picăturile în geamuri
Îmi simt durerea, și oftează.

Pe gard cocoșul cucurigă
Cu vocea-i tristă, răgușită,
Lângă scrisoarea ce intrigă,
O coală stă mototolită.


07 Martie 2009
Marcel Cuperman