mi-e inima
un cal bătrân și costeliv
care tânjește să mănânce
din jăratecul privirii tale

*

mi-s ochii
două porturi
din care pornesc corăbii
spre explorarea ta

nu le lăsa
să se scufunde
în vijelioasele-ți furtuni
de sânge

*

nerostitele-mi cuvinte
au sădit flori
pe marginea zâmbetului tău

le vor culege oare
vreodată
buzele mele ?