Se prelinge-ncet pe mine
umbra rece de la stele
și-mi ingheața-n nemurire
toate gândurile rele.

Diluat cu insolența de-a-mi dori eternitate,
mă revolt cu-n zâmbet tandru
și nu-mi pasă de-am dreptate.

Sunt uimit de rostul foamei
care umple-ncet istorii
și de patima iubirii care-nvârte roata morii,
spălând spiritul de zestre
cu hormonii de-nceput,
transformând capete-n țeste...

Dumnezeu iar m-a durut !