În mintea mea arde-o poruncă
cu flacără de viață și ispită
și sângele mi-e ceara ce n-apucă
sigiliul morții să-l închidă-n criptă.

Contaminat de timpul care doare
mă zvârcolesc pe patul existenței,
dar când și când mai iau o sărutare
să-mi treacă chinul somnolenței.

Porunca ce-am primit îmi e pecete
pe lutul stării care m-a zidit
și-s osândit să fiu poate-un perete
sau strat de flori de-o vacă mistuit.