motto: "-Nu vă supărați, stau și eu la masa dumneavoastră,
consum ce consum și plec!"(Ion Mureșan)

prin încăperile casei lumina un bărbat cu voce înaltă
fascinantă priveliște mici lucruri atinse în grabă
coșul cu fructe galbene lampa de veghe globul de cristal
și seara mai tristă decât umerii lui aduși înainte a teamă

la masa noastră o singură viață nicio moarte nu tulbura pe atunci istoria celor 1000 de ani
mâncam din viața aceea pe îndelete eram la capătul lumii
eram zeii întâmplărilor noastre eram cuprinși de melancolii suave de nostalgii pasagere
o viață a nimănui și a tuturor pe care o construisem din pietre primite în dar
din momente care au strălucit o secundă înspre capătul nopților întâmplate demult
eram zei și nu știam nimic despre aceasta
veneam dintr-o memorie străină cineva ne scrisese pe toate zidurile poeme fosforescente
nu înțelegeam nimic din umbrele serii dar asta urma să aflăm mult mai târziu
când obosiți ne-am ridicat de la masă
și am început să urcăm cele 4 trepte spre lună

uneori
un câine roșu trece prin micul parc din fața casei
atunci din iarba fragedă se înalță ruguri de trandafiri sălbatici
mirese fugite din ceruri aprind lumânări și dansează pe malurile unor ape nevăzute

uneori
o pâclă neagră acoperă luna o voce înaltă din care cuvintele ies
precum macii dintr-un pântec de femeie adormită într-un vis îndepărtat și străin

uneori
spre seară te așezi singur la masa ta și începi să mănânci cu foame din viață
pe săturate


ascultă poezia în lectura autoarei