Privirile mele te caută,
te doresc,
buzele mele te sărută,
te rostesc....
Þi-am lăsat în gând,
culoarea iubirii,
albul plăpând
al penelor mele pierdute,
risipite
de tine pe cărări neștiute....
Te aud, te simt
cum chemi, cum strigi
cu aroma cântării de vară
să mă întorc,
să-ți fiu lumina albastră de seară.

Mă topesc în lacrima unui izvor
cu dorul meu, rănit de cocor.

Panciu, 1 noiembrie 2008