Înotam dezgolit în mare
și-mi căutam cuvintele ca nisipurile,
ca apele din ape...

Eram departe de mal, în mare
și mă-nghițeau ca pe scoici nisipurile,
ca apele pe ape...

Mă-necau cuvinte sărate din mare
și nici un stâlp nu sprijineau nisipurile
să despartă apele de ape,
să m-agaț de el
ca fiul speriat de tată
și să strig:

„Vino... ia-ți fiul cu tine din ape, tată,
ia-ți fiul din nisipuri, tată,
acopera-ți fiul cu haina credinței, tată...
Vino... ia-ți fiul căruia nu-i mai esti tată!