agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5620 .



Felix catus
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Alma ]

2009-05-11  | [This text should be read in romana]    | 



pun mâna să scriu, mai schimb o vorbă cu unul cu altul,
oamenii mei de zi cu zi
sunt câțiva oameni care îmi vin zilnic
eu nu mă duc la nimeni, nu mă duc om la nimeni
și nici femeie
eu mă duc la mâțe, le întreb una alta, le strig pe nume,
le mai spun despre mine, stăm așa, într-o lume cu lună sau nu, cu ploaie sau nu
oamenii mă scot din sărite, vorbesc întruna
pisicile au doar 23 de sunete, lumea lângă ele e simplă
în câteva haiku-uri li s-ar termina cuvintele
noi complicăm lumea cu scrisul
cu vorbitul, lumea iubitului meu e o grădină cu 23 de sunete

cum naiba
fac unii experimente pe animale
le omoară apoi
iau tramvaiul spre casă
mănâncă o ciorbă de burtă
își sărută apoi copiii nevasta
se uită la un film cu gândul că mâine
mâine e o altă zi de omorât șobolani
de sărutat nevastă amantă
de făcut copii
cu sufletul împăcat
că sunt doar linii genetice
create de om și nu de
Ãl de Sus

când eram mici
rupeam frunze din gardul viu
le rupeam și ne făceam bani din ele
teancuri de bani vii,
cumpăram cu ei păpuși ardeleanca
părinții erau mândri de noi
mergeam de mici la shopping și dădeam spectacole
serbări sau drq știe ce mai erau
pentru noi erau începutul vacanței
o vară întreagă de câștigat bani
de smuls bani din gardurile vii ale comunității
și nici măcar nu trebuia să fii online pentru asta

apoi am crescut, oamenii mari ne-au învățat cum să
ne facem insectare, să spinalizăm broaște,
apoi să ne facem cruce întru iertarea păcatelor

pe bune că
aștept incendiul din care
să salvez
pisica și nu tabloul lui rembrandt
câinele și nu criminalul

lumea asta e o plasă mare,
e plasa aceea în care își prindea bunică-mea părul cu bigudiuri
e plasa de la ciorapii lui lory
e sacoșa maro în care maică-mea cară zilnic pâinea și cărțile

nu, nu sunt feministă
nu cred că femeia trebuie să muncească la fel ca și bărbatul
nu cred că femeia trebuie să plăteasca taxe la fel ca și bărbatul
cred doar că femeia poartă cu sine o plasă
cred că fiecare femeie poartă cu sine marsupiul transparent al lumii

cei mai mulți oameni mă omoară lent
sunt un șobolan albastru
de aceea
când o să mă fac mare, o să mă fac pisică


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!