Tu, Pelerin căutând degeaba-n zare
un drum mai bun sub alte zări, străine,
de ce-mi ceri mâna, dacă-aici sub soare
ursita mea-i și-a ta - o, Pelerine?

Nicicând destinul nu-l ajungi, știi bine
porți moartea-n carne ca un vierme care
devoră tot ce-i omenesc în tine...,
ce-i omenesc, dar și divin și mare!

Urmează-ți, deci, în pace lunga cale,
drumețule! E încă-ndepărtată
țara din visul tău, necunoscută.

...Iar visul e un chin. Tu treci și uită.
Momit de vis, momit ești totodată
s-arunci în vânt văpaia vieții mele.


trad. Ștefan Augustin Doinaș,
Ruben Dario, versuri alese, Editura pentru Literatură Universală, 1967