astăzi ezit la marginea tabloului de celofan
al vitrinei nu cumpăr realitate ambalată cu panglici
unghiile reduc unghiurile
susținut de coloane decorez toamna
cu oameni asurziți de petardele frunzelor
nu-i văd îi respir de pe tarabele deschise ale ochilor
ca pe niște cunoștințe verzi ale verzii
făpturi leneșe încuiate de somn în casete de-argint
vindecat de elogii îmi transfer chipul tuturor
inima sună ca o lanternă izbită de zid
fiul înțelege numai când se lovește de sâmburi
își acuză părintele de lunecușul palmelor